Desi are foarte putin timp liber la dispozitie se ocupa si de un blog in care isi expune parerea despre viata in general.
Am fost de acord sa ii public urmatorul articol in care descrie cum se desfasoara o zi de munca in Italia in domeniul in care isi desfasoara activitatea.
ITALIA …O PROVOCARE?
autor:Dana Petrache
Facem alegeri. Mereu. Mai bune, mai rele, in functie de influente, in functie de instinct.
La un moment data am ales ca singura mea iesire din criza in care eram acum 4 ani era sa vin in Italia( auzisem ca se castiga bine), si sa gasesc un loc de munca ‘’salvator’’.
Zis si facut! La o saptamana dupa sosirea mea in Italia,a aparut un loc de munca disponibil: in agricultura. Nu era tocmai pe gustul meu, pentru ca eram o femeie de la oras, fara tangente cu agricoltura. Dar n-am stat pe ganduri. Nu-ti spun cate mii de intrebari imi puneam. ‘’Cum o sa ma descurc ?’’ ,’’Cum pot comunica cu patronii daca nu stiu nici un cuvant in italiana?’’, ‘’Cu cat o sa ma plateasca?’’, etc.
Am trecut cu brio ‘’examenul’’ de inceput, cu toate ca asta a presupus multa, multa munca cu mine. Dar stii ce imi spuneam mereu? Pot sa o fac! De mii de ori!
Am invatat un lucru. In viata, cand esti prins la colt si chiar vrei sa iti depasesti conditia si limitarile, poti muta si muntii din loc. Determinare! . Am invatat pana si sa merg cu bicicleta (pentru can nu aveam alt mijloc de transport). Cand faci asta la 40 de ani, cand simti ca se clatina bicicleta din cauza tirurilor care trec pe langa tine, totul e o adevarata provocare. Dar eram cu ochii pe tinta, si imi spuneam mereu : Pot sa o fac
Lucrez si acum aici si pot spune ca sunt destul de priceputa. Am lucrat tot ce se poate: la plantat, la dat cu sapa, la cules, pe orice fel de vreme. Sectorul unde prestez munca in cea mai mare parte a timpului este asezatul legumelor in casete pentru vanzare. A ajuns sa-mi placa sa fac asta, pentru mine e un’’ act artistic’’, daca pot spune asta.
Baietii incep culesul la prima ora si de multe ori se intuneca si ei tot mai muncesc. Eu primesc primul transport cu marfa la o ora dupa ce incepe culesul. Imi pregatesc tot felul de casete pentru a aseza marfa pentru vanzare. Totul trebuie facut repede si foarte ,foarte bine. Pretul vanzarii este stabilit in mare masura de felul cum arata marfa in casete, deci…Responsabilitate!
E o munca titanica, se ridica sute de casete mari pe zi. Dupa o zi de munca ce poate fi chiar de 12-13 ore, nu prea mai stii cum te cheama. Si totusi…a doua zi o iei de la capat…cu forte proaspete.
A fost un timp cand se lucra in fiecare duminica, deci zi libera…deloc. Non stop. Primele legume care se planteaza, zuchinii (seamana cu dovleceii nostril), cresc vazand cu ochii. N-ai cum sa sari o zi si sa nu culegi pentru ca ii gasesti prea mari fata de marimea optima de vanzare.
Poate iti spui ca la atata munca se plateste grozav. Nici pe departe. Din cauza asta, mi-au sarit si fetele in ajutor si au muncit si ele o perioada. Practic, a fost un test de rezistenta, fizic si mental si cred ca ai nevoie de un test de genul asta in viata. Te caleste pentru a depasi obstacolele. Te face sa vrei mai mult de la tine. De multe ori iti vine sa lasi totul balta si sa cauti altceva. Cel mai greu e vara, cand muncesti la 40-42 de grade, sau iarna, cand se lucreaza la radicchio la temperaturi foarte scazute.
Cine are impresia ca aici te asteapta o viata de huzur, se inseala. Desigur, sunt si meserii mai usoare si mai bine platite, dar depinde de la caz la caz.
Concluzia e ca, indiferent ce meserie ai, sunt doua lucruri foarte importante care conteaza: sa fii responsabil si sa cauti mereu sa evoluezi, sa-ti depasesti limitele. Reinventeaza-te cu fiecare zi!Eu am ales sa ies din rutina, sa evoluez!
Un comentariu:
frumos si concis...succes cu site-ul!
Trimiteți un comentariu